S-a dat startul!
Prea multa teorie si formalism? Prea multa imagine si prea putina imaginatie?
Priveste, Reactioneaza, Cauta, Creeaza, Indrazneste, Schimba si Traieste ASA CUM VREI!
Cat de des ai fost incurajat sa faci asta? Cat de des te-ai exprimat liber?
Consideri ca te cunosti si iti place sa fi tu insuti? Participa la Proiectul ArtnForum!
Ce este Art`n Forum?
« ART`n FORUM – Teatrul forum, forma de interventie sociala comunitara » este un proiect finantat de Comisia Europeana prin Programul Tineret in Actiune ce urmareste promovarea imaginatiei, a exprimarii libere, a comunicarii neconventionale, a cetateniei active.
Art`n Forum este un proiect care nu cauta sa creeze un final fericit sau sa schimbe lumea, ci sa ne faca pe toti constienti de faptul ca trebuie sa fim deschisi sa vorbim, sa reactionam cu rabdare, sa ne implicam si sa producem o schimbare in mentalitatea noastra, in relatia cu cei din jur,in orice situatie care are efecte negative.
Ne propunem sa gasim solutii la intrebarile, framantarile, problemele tinerilor cu ajutorul tinerilor, intr-o maniera atipica, neconventionala, originala.
Astfel, 20 de tineri selectati de echipa proiectului Art’n Forum vor participa la ateliere pe diferite teme, vor invata sa improvizeze, sa scrie scenarii, sa isi gaseasca rolul potrivit, sa dezbata problemele generatiei lor si sa transmita mai departe publicului situatiile si ipostazele problemelor gasite.
Daca
- esti tanar / tanara (intre 18 – 35 ani);
- vezi si simti in felul tau;
- ai avea ce spune, dar nu ai avut prilejul;
- esti intr-un grup de tineri, sau il conduci ;
- poti trece de la idee la proiect, de la proiect la actiune ;
- mai faci si voluntariat ;
- vrei mai mult…
Te invitam sa participi la selectia participantilor pentru Proiectul « ART`n FORUM – Teatrul forum, forma de interventie sociala comunitara »
Locatie : Craiova
Perioada: 10-11 septembrie 2009
Profilul candidatilor:
- Persoane cu varsta cuprinsa intre 18-35 ani;
- Dorinta de a participa la toate atelierele de creativitate socio-artistica si reprezentatiile artistice;
- Implicare, spirit de initiativa, creativitate, rabdare, lucru in echipa.
- Tineri cu posibilitati reduse.
Conditii de participare
Confirmarea, pana la data de 8 septembrie 2009, a intentiei de participare la selectie pe adresa de e-mail cedru2007@yahoo.com (in e-mailul de confirmare precizati : numele si prenumele, varsta, profilul – elev/student/angajat, etc.) .
participarea la interviul organizat de echipa Art`n Forum
Numar de locuri disponibile: 20
Mentionam ca :
* Rezultatele selectiei se vor anunta pana pe data de 12 septebrie 2009
* Pesoanele selectate vor fi anuntate pe site-ul proiectului (http://artnforum.cedrudolj.ro )
* Nu se percepe taxa de participare
* Organizatorii asigura logistica necesara
* Vor avea prioritate tinerii care participa pentru prima data la un proiect Tineret in Actiune
Bă băieţi, bă fete, ce mai faceţi, bă?
Mi-era aşa un dor să delirez în scris… şi mi-am adus subit aminte că prietenu’ Doiu are un blog pe care mai scriam şi eu câteodată, atunci când îmi plăcea să cred că sunt ocupat şi că “sărăcuţu’ de mine” îşi mai rezervă din când în când timp şi pentru activităţi din astea off-treabă, ştii?
Sunt convins că nu vă era foarte dor de scrisul meu încurcat şi de exprimarea mea care poate fi comparată cu un fir de păr pubian crescut aiurea, care doare şi înţeapă şi care, atunci când vrei să vezi care e treaba, constaţi cu stupoare că nu poate fi detectat…
Eu sunt convins că nu mai citeşte nimeni nimic în ziua de azi (cu atât mai puţin bloguri), dar sunt decis să continui să-mi vărs off-ul (mişto asta!) pe unde apuc şi eu…
Dacă vă întrebaţi despre ce o să scriu… ei, bine, habar n-am! Ideea e că scriu, nu!? Şi sunt atât de tare!!!
Uitaţi-vă la mine cum scriu… şi cât de tare sunt eu! Vedeţi!?
Mă doare burta! Hai, că ne mai “auzim”, dacă e…
Ce-mi place asta cu “dacă e…”; mi se pare atât de universală… dacă e de… să aia… atunci… facem…
Trăim într-o ţară liberă! Scriu ce vreau eu şi unde vreau eu! Mai ales că acum am atât de mult timp liber… Că doar a început sesiunea…
La muncă, bă! …Nu la-ntins mâna!
Mă tot doare de două zile încoa’ ceva prin partea stângă a burdihanului pe care mi l-am dezvoltat de-a lungul timpului… Acest fapt mă face să mă gândesc la tot felul de porcării şi să-mi revizualizez toate defectele fizice… Cum ar fi faptul că am picioarele foarte strâmbe, o chestie pe care o observai astăzi, pe drumul de la facultate la staţia de autobuz, când vântul bătea cu putere înspre pantalonii mei de pânză, făcându-i să se plieze pe strâmbăciunile care au fost înfipte în osul meu coxal (a.k.a. picioarele).
De ce mă doare în partea stângă? Nu ştiu exact, însă sigur ara de a face cu faptul că nu prea dorm noaptea (asta pentru că ziua sunt ocupat cu tot felul de formalităţi socio-umane de tot rahatul, care nu-mi permit să îmi mai pun întrebări existenţiale, întrucât la modă în societatea actuală sunt deja eternele întrebări printre care se numără „Cât să-i dau la prof şpagă să mă treacă?”, „Ce mănânc când ajung acasă?” şi mai ales „Ce-a făcut Universitatea Craiova la ultimul meci?”).
Prin urmare noaptea mi-o mai petrec întrebându-mă tot felul de chestii şi încercând să găsesc câteva răspunsuri… Ce să zic, trăiesc o adolescenţă perpetuă!
Un coleg de facultate are cam aceleaşi preocupări existenţiale, duzino – filosofice (dacă îmi permiteţi exprimarea asta) ca şi mine, lucru pe care nu-l ştiam. Şi pierdui voit, deci, trei autobuze numai pentru plăcerea de a discuta cu colegul meu despre infinit, despre deja-vu şi alte chestii care, între noi fie vorba, cu siguranţă că sunt mai interesante decât maşinile, femeile, vremea, politica sau fotbalul. Şi, cum ne interogam noi reciproc, observai cu stupoare (sau nu) cum câţiva tineri care ieşiseră prin gaura unui gard al liceului (sau ce mama mă-sii e ăla de lângă Automatică), se alergau reciproc, provocându-se şi folosind un limbaj JMECHER (cum ar fi înlocuirea expresiei „a juca în picioare” cu „a juca pe cap”): pe semne că oamenii erau fotbalişti, mă-nţelegi! Şi uite-mă pe mine provocându-l pe colegul meu să gândească anumiţi itemi şi din perspectiva mea (pentru a ajunge la o soluţie de compromis care eventual să înglobeze şi un răspuns satisfăcător la întrebările „cine suntem?”, „de unde venim?”, ş.a.m.d.), şi uite-i şi pe căcaţii ăia cu muci la nas şi rahat la cur cum se flegmau (unul dintre ei chiar împotriva vântului care bătea cu putere dinspre Bănie s-a găsit să arunce o masă contondentă de salivă) şi cum se înjurau şi cum, deci, se provocau (şi ei, nu numa’ noi!) reciproc… Diferenţa este evidentă: noi voiam un răspuns, ei nu voiau DECÂT să se provoace. Bine, mai sunt şi alte diferenţe, dar sunt sigur că le depistaţi singuri…
Şi atunci: Ce căcat mai sunt şi astea? Cum adică, de unde venim? Cum adică, unde ne ducem? Ce pula mea de infinit? Ce pula mea de întrebări mai sunt şi astea? Important este că au bătut ai noştri cu 4 – 1, dă-l în mă-sa de Big Bang!!!
Ce bine că am picioarele strâmbe… Aşa, poate îi doare mai tare pe ăia în care vreau să mi le bag din când în când…
Şi, aproposito, dacă mă mai întreabă cineva ce a fost înainte de Big Bang sau ce cred eu că e ăla „perpetuum mobile”… ei bine, dacă mă mai întrebaţi d-astea… VĂ JOC PE CAP!
Nu ştiu dacă voi re-nvia curând,
Am re-nviat eu de atâtea ori…
Mai bine praf atomic rând cu rând !
Mai bine printre viermi sau printre ciori !
Nu ştiu dacă voi vrea să re-nviez,
Căci militari fără de uniformă
Se plimbă-ntr-un război fără de miez
Prin lumea asta hâdă şi diformă…
Nu ştiu ce-ar trebui să simt acum
În viaţa asta, multă, de apoi…
Mai bine simt etern un vid, un fum,
Decât să simt, acolo jos, noroi…
Vor trece ani… Din ce în ce mai mulţi
Se vor caza, aici la noi, cu larmă…
Fie copii desculţi cu netezi frunţi,
Fie copii cu bătături de armă…
Vor trece ani… Voi privi înapoi,
Spre veacul ăsta gri în care eu
Aş fi pornit probabil un război
Dacă n-aş fi venit la Dumnezeu…
Vor trece ani… Izvoare vor seca
Pentru-a se umple-apoi cu roşu sânge…
Iar cei ce de acolo vor pleca
Spre noi, nu vor mai şti ce-nseamnă-a plânge…
Şi uite, deci, cum, gândind în procente,
Re-nvierea mea-i mult subunitară,
Îţi scriu post mortem, însă, actualmente,
Căci coborârea mea nu vreau să doară…
Pe 15 Ianuarie a avut loc primul show de stand-up comedy cu Ionut Balan ( autor C-B.ro ) organizat de Patrick’s pub si Craiova Blog. Noi zicem ca s-a descurcat binisor, aveti mai sus un video mic de care am reusit si eu sa fac rost.
Pe 26 Februarie va avea loc show-ul cu numarul 2. Pana atunci mai este, vom anunta la momentul potrivit.
Neoanele pâlpâiau… Nenorocitul ăla de electrician uitase de telefonul pe care el i-l dăduse… Probabil că stătuse toată noaptea în vreo bodegă jegoasă şi băuse. Oricum nevasta electricianului trebuie să fi fost o femeie urâtă şi rea, care nu mai avea chef să se lase iubită de bărbatul plin de ulei şi cu salopeta găurită de scântei. Făcea mult mai multe lucruri decât ştia el, cel care-l sunase, sau decât ştia nevastă-sa… şi totul pentru ea, femeia care nu-l mai iubea şi pentru copiii care nu-l cunoşteau prea bine.
Neoanele pâlpâiau… Migrena era din ce în ce mai puternică. Simţea cum sângele pulsează în venele care i se prelingeau înspre ceafă. Ochii simţeau orice discontinuitate a luminii ca pe o arsură puternică. Sunetul metalic al cheii care intra în broască undeva la un etaj superior îi ajungea în interiorul capului, izbindu-se puternic de creierul obosit. Singurul lucru pe care-l mai dorea era să se deschidă uşa aia nenorocită, şi să se aşeze în pat… Era acasă… în sfârşit acasă… Read More from "Contrast"
