Pentru unii, ziua de 1 Decembrie 2008 e doar o zi libera dintr-un weekend prelungit. Pentru altii, este aniversarea de 90 de ani a Romaniei Mari. Sunt o patrioata si nu mi-a fost niciodata rusine sa recunosc asta. Pentru mine, valorile acestei tari nu pot fi intrecute de absolut nimic.

Cand spun ca iubesc tara, spun ca iubesc locurile, orasele, indiferent ca sunt murdare sau curate, locurile incarcate de istorie si vitejie, peisajele superbe si tarmurile Marii Negre ce-i mangaie picioarele tarisoarei noastre. O iubesc prin respectul ce il port oamenilor care au facut ceva pentru ea, pentru acei carora le-a pasat de tanara Romanie, care i-au urcat numele pe cele mai inalte zari… O iubesc si pe batrana Romanie, deziluzionata cum e acum, trista si obosita, masacrata de toti prin exploatari, ce-i provoaca durere. Ii iubesc cele mai inalte varfuri, povestile stravechi, casele memoriale, castelele, manastirile, pesterile. O iubesc pentru ca mi-e casa, masa, umbra, lumina, cultura, scoala de viata, consolare, zambet, suflet, oglinda.

Tresar cand aud imnul patriei, cantat la unison de fanfare privite de batrani cu lacrimi in ochi, de dorul vremurilor trecute si de gandul tineretii lor, cand, poate, desi nu era atata modernism si tehnologie, era mai bine. Tresar cand aud imnul Universitatii Craiova, caci cine a mai facut pentru Craiova ce a facut Craiova Maxima? Tresar cand mi se schiteaza pe retina imaginea unei Romanii vechi, descrisa in cuvinte de bunicii mei, care au apucat sa o cunoasca inaintea mea, cand era mai tanara si mai fericita. Tresar pentru ca mi-e muzica, amintire, mandrie, tabloul cel mai frumos.

Romania nu vrea sa se schimbe! E ca si cum ai vrea sa ii schimbi parerea despre existenta unei venerabile doamne de 90 de ani, cu potential dar fara puterea necesara de a merge mai departe. Doamna Romania nu mai e o tara, decat din punct de vedere fizic, desenata pe harta cu linii groase numite granite. A devenit o aglomeratie de etnii si popoare care o strica mai mult decat proprii ei fii, care si-au pierdut identiatea nationala si idealismul. O ingramadeala de apatrizi, nu din punct de vedere legislativ, ci sufleteste.

Duceti-va in tara, vorbiti cu batranii, intrebati-va bunicii despre tara asta, nu ii ocoliti pentru ca sunt batrani si bolnavi, vizitati muntii, aceste peisaje pitoresti lasate mostenire si cadou. Suntem norocosi ca traim intr-o tara atat de frumoasa! Hai sa vedem ce mai e frumos si ce merita vazut pana nu se distruge totul! Hai sa avem ce povesti urmasilor nostri, care, poate, peste un secol, vor trai intr-o tara complet schimbata!

La multi ani, Romania!

Vroiam sa scriu si eu despre alegeri, iar faptul ca al meu coleg Cristi a dat startul mi-a reamintit sa imi spun si eu parerea.

Initial nu vroiam sa ma duc la vot, poate doar de curiozitate caci e prima data cand votez. Mi se parea ca nu are rost, ca nu pot sa schimb eu tara asta printr-un vot.

Insa haideti sa privim altfel, din prisma TA ca si CETATEAN. Hai sa nu ne introducem fiecare intr-o MULTIME de oameni prin care sa realizam ca nu avem ce cauta la vot pentru ca nu putem influenta VOTUL MULTIMII cu VOTUL NOSTRU. Imi reiau parerea mea veche si de demult: in decembrie 1989, revolutionarii, tineri si batrani laolalta, au murit pentru ca in viitor, noi sa avem dreptul si libertatea de a alege. Pentru ca, poate, ei gandeau altfel, si nu doar pentru generatia lor, asa cum fac majoritatea romanilor din ziua de azi. Pentru ei merita sa votezi, pentru niste oameni care chiar au facut ceva pentru tine, oameni care nu stiau cat ce corupta e lumea politica de azi dar care sperau ca tu sa ai maturitatea necesara sa decizi asupra propriei persoane.

Revin! Gandeste-te la tine ca un tot unitar, nu invers. Nu gandi in turma. Pe mine mama m-a convins sa votez, si a aranjat cuvintele intr-o propozitie si intr-un mod in care eu nu am gandit sau nu am vrut sa gandesc pana acum:

Atata timp cat nu iti exprimi votul, nu ai voie sa iti dai cu parerea ca nu iti convine ceva.

Corect! Am participat cu ceva, prin VOTUL MEU, oricat de PUTIN ar insemna el, la lucrurile din tara asta? Daca DA, atunci pot sa spun ca nu imi convine ce se intampla in invatamant, in sanatate, in orice, dar orice domeniu. Pentru ca am votat si mi-am spus parerea PENTRU MINE. Nu pentru niste chipuri ce zambesc strengareste de pe niste afise.

PENTRU TINE VOTEZI! LAS-O DRACU’ DE MULTIME! Caci pentru tine faci toate lucrurile pe care le faci, pentru tine GANDESTI, ACTIONEZI, MANANCI, DORMI, INVETI, CITESTI, pentru tine AI BLOG, pentru tine TE CERTI cu profesorii, cu doamnele cu varste venerabile din autobuze, pentru tine TRAIESTI. Nu pentru MULTIME!